27 JulPrepararea sosurilor…
… sau
Cum ne putem manifesta creativitatea in bucatarie?
Atunci cand dorim sa intelegem marile taine ale bucatariei este bine sa ne indreptam atentia catre micile amanunte care decoreaza si condimenteaza intregul.
Asa cum o femeie frumoasa are un parfum delicat si niste cercei mici care imbraca urechea cu eleganta, tot astfel o friptura nu poate fi extraordinar de gustoasa daca o asezam singura pe farfurie.
Sosul care se prelinge spre marginile platoului si coloreaza totul este unul dintre maruntisurile fara de care mancarea noastra ar fi fada si banala.
Un amestec de alimente solide si lichide, de ierburi macinate si sare, zahar sau piper, poarta denumirea generica de sos.
Folosit pentru asezonarea salatelor sau a felurilor principale de mancare, acesta capata o consistenta cremoasa sau mai mult apoasa, in functie de proportiile in care combinam ingredientele.
Mancati rosii si castraveti taiati felii. Incercati apoi sa amestecati totul intr-un bol si adaugati o pasta facuta din iaurt, oregano si sare.
Parfumul legumelor se va contopi cu cel al mirodeniilor si gustul este mult diferit. Sosul da savoare, face bucatile mici sa se uneasca intre ele si sa creeze intregul.
Pentru ca si psihicul nostru sa se bucure in momentele in care luam masa, am ales sa completam decorul cu vase mici pe care le-am umplut cu paste colorate si parfumate.
Si in bucatarie ne putem preface ca suntem artizani sau pictori. Ne jucam cu rosul pastei de tomate si il diluam cu smantana. Obtinem un sos roz care va contrasta minunat cu albul branzeturilor.
Exersam mai intai retetele pe care le gasim in cartile de bucate si ne insusim tehnica pregatirii sosurilor. Dar aceeasi mancare, indiferent cat de gustoasa ar fi, ne va plictisi iar apetitul nostru va scadea. Avem libertatea de a fi creativi si de a combina cele mai neobisnuite ingrediente astfel incat fiecare pranz sau cina sa devina un adevarat festin.
Inventia inseamna descoperire, este mobilul increderii in sine. Cateva afine, ulei de masline, zahar brun…rasturnate cu grija peste cascavalul pane vor alcatui sosul “ Padurea fermecata”. Daca tot am adus pe lume un copil, de ce sa nu ii dam si un nume frumos?
In serile in care avem musafiri vom renunta la mesele traditionale incarcate de antreuri, fripturi si deserturi.
Putem pregati platouri cu branzeturi si bucatele de carne, pahare cu grisine si legume taiate fasii pe care sa le inmoaie invitatii in castronasele pline cu sosuri aromate, dulci, sarate sau acrisoare. Ce mod placut de a incuraja conversatia si de a indemna prietenii sa traiasca experiente culinare inedite!
Sosurile ii determina pe cei care stau la aceeasi masa sa imparta si sa impartaseasca. Daca friptura din farfurie o voi manca singur, sosul il ofer si celorlalti spunand: “ Nu vrei sa adaugi putina maioneza? Este delicioasa peste cartofii prajiti!”
Tu ce sos ai inventat astazi?

27 Iulie 2009 la 12:02
..aaaa, pai cum sa-ti spun draga Ana (permiteti?) : din cate mi-am aruncat ochii pe aici se pare ca esti o adepta convinsa a unui regim de viata vegetarian (e corect? ca am gasit si alti termeni pe-aici). Si ca sa fiu corect pana la capat, l-ai recomandat, dar n-ai incercat sa convingi pe nimeni. Iar tot ce spui in articolul de azi cam contravine printipurilor tale. Toata lumea stie ca sosurile asociate cam cu orice fel de alimente…ingrasa: carne, lactate, smantana, cartofi prajiti (!), maioneza(!!). Si apoi, primimd oaspeti doar la o simpla cafea, discutie sau chiar cina crezi ca as putea sa-i tratez doar cu grisine cu sos? A! doar daca nu vreau sa-i mai vad si a doua oara la cina la mine! Poate incerci cu prietenii tai astfel de solutii si ne spui si noua reactia lor, iar apoi vin si eu cu prietenii (deh! lumea e mica!).
P.S. Si cu toate astea recunosc ca mi-a lasat gura apa citind materialul de azi. Promit sa ma mai invart pe-aici. E interesant…