03 MarNoi nu avem bani, ei nu au mancare
Fiecare dintre noi se plange ca ii lipseste cate ceva. Iar cand avem toate cele necesare supravietuirii, vrem o casa si mai mare, o masina mult mai puternica. Apoi ne gandim ca nu avem iubire. Iar daca ne iubeste totusi cineva, plangem ca nu ne iubeste suficient sau ca nu stie sa ne iubeasca asa cum vrem noi. M-am plimbat o luna prin Tanzania si am vazut mancare pe strazi. Am intrat in restaurante si meniurile aveau o oferta bogata. Dar la mese nu erau decat straini sau localnici foarte bogati. In primul rand tanzanienii traiesc in triburi, departe de marile orase.
Majoritatea trebuie sa parcurga kilometri intregi pana la o sursa de apa. Am vazut un trib care se asezase aproape de albia unui rau. Dar raul secase si nici un strop de apa nu mai uda nisipul. Au sapat o groapa mare si adanca pana ce au ajuns la pretiosul lichid. Luau apa cu o cutie ruginita si o turnau in canistre. Era mai mult un mal gros.
Nu e de mirare faptul ca multi dintre copii sunt subnutriti. Boabele de porumb si sangele de vita nu sunt cele
mai bune variante pentru alimentatia unui pui. Din magazinele satesti nu ai ce sa cumperi, chiar daca ai bani. Gresesc: intotdeauna vei gasi fanta si cola, ca si cum asta le lipsea africanilor cel mai mult. Dar noi ce putem face?
