13 JanMachame route Kilimanjaro continua
Ai spus sau ai gandit vreodata ceva ce peste cateva minute ai regretat foarte tare?
Mi se deschidea in fata ochilor cea mai frumoasa padure in care pasisem vreodata: padurea tropicala. Toate gandurile mele de plictiseala si spiritul pesimist m-au parasit. Uitasem de asfaltul drumului si imi venea sa alerg pe cararea aceea de pamant negru. De o parte si de alta erau barne groase care se asemanau unei borduri. Bordura eco ne-a insotit pana la prima tabara. Oamenii erau din ce in ce mai multi si mai prietenosi. Veneau din toata lumea si erau cu totii mult mai constienti si mai pregatiti decat mine pentru escaladare. Iar eu zambeam…
Ai vazut cum atarna lianele de pe crengi? Cateodata aveam impresia ca am pasit
intr-un film de groaza, alteori eram intr-o poveste cu zane. Copacii aveau o culoare aprinsa. Verdele era prezent cu mii de nuante. Uneori te gandeai ca e galben, alteori ca este negru sau albastru. Dar de fiecare data intelegeam ca frunzele au nuante diferite de verde, nuante pe care ochiul nostru nu este obisnuit sa le perceapa. Ferigile cresteau imense iar lianele abia daca mai permiteau soarelui sa se strecoare.
In acea zi am fost in trei tipuri diferite de clima. Am pornit calatoria din savana africana. Era cald iar temperatura de 35 de grade ne molesise. Padurea tropicala era cea mai vesela si cea mai racoroasa. Pasarile si animalele mici au cantat si au strigat tot drumul. Flori mici si viu colorate isi ridicau petalele din stanga si din dreapta.
Drumul batatorit dadea semne cum ca ar vrea sa urce. L-am urmat si in doar cateva secunde ne-am dat seama ca lasam in urma noastra maretia copacilor. Vedeam altii mai pitici si plini de spini. In locul florilor apareau ciulinii si iarba inalta. Tulpinile coniferelor indicau varful muntelui Kilimanjaro dar eram mult prea obositi pentru a-i asculta. Ceata imbratisa cararea si un pas mai lipsea pana la prima tabara. Am plecat de la o altitudine de 1490 m, am parcurs 18 km in sapte ore si am rasuflat usurati in tabara Machame (2980 m).
Sunt in Africa si imi este frig. Ceata ma inconjoara si imi umezeste hainele. Nu imi este somn, nici foame, nu vreau decat sa caut in rucsacul mare pe care l-au adus carausii si sa imi iau cateva haine calduroase. Spune-mi ca nu voi dormi in noaptea aceasta intr-un cort, spune-mi ca nu imi va fi frig. Si lasa-ma sa iti spun ca am facut cea mai frumoasa plimbare de pana acum. Am pornit in Africa, am trecut prin sudul Americii de Nord si am poposit undeva in Calimani.
