11 JanFishmarket
Dar es Salaam. Soare si praf. Un oras mare, chiar foarte mare, in care trotuarele sunt inexistente. In schimb ai ocazia sa te plimbi prin centrul orasului pe nisip.
La un moment dat am vazut pe gardul unei case un paun urias. Mi-am spus ca a scapat din vreo curte. Apoi m-am gandit ca ma aflu aproape de o gradina zoologica. Dar nu! Paunii erau peste tot! In parc, printre copaci, pe strada… Ma hotarasem: imi placea tara aceasta.
Incercam sa ma strecor printre vanzatorii ambulanti de pantofi si de ochelari de soare aruncand cate o privire grabita peste paginile ghidului pe care il purtam cu mine. Cautam piata de peste si nu eram deloc sigura ca aveam sa o gasesc.
Uitandu-ma pierduta inspre cladirile moderne care pareau sa sufoce turlele arabesti sau indiene am ramas incremenita in fata unui panou urias: “Graduate with A not with Aids”. Doi scolarei se tineau de mana si zambeau. In Romania se poarta campanii pentru o alimentatie sanatoasa si pentru o buna igiena a cavitatii bucale. Contrast.
Eram pregatita pentru piata de peste cu acea curiozitate naiva pe care o am inaintea lecturarii unei poezii sau a unui roman siropos de dragoste. Am gresit. Multimea murdara nu era deloc firava si melodioasa.
Era o adunatura imensa de pescari obositi care strigau cat puteau de tare in timp ce negociau marfa de pe tarabe. Clientii tipau si ei si loveau caracatitele de galetile pline cu apa sarata. Multi curiosi se alaturau si incurajau licitatia. Imi amintesc cum am incetat sa mai fac fotografii dorindu-mi sa plec cat mai repede. Erau speriati de camerele noastre si ne aruncau priviri dureroase.
Erau obositi, foarte obositi. Pe o tejghea lunga stateau insirate niste sticle cu un lichid galben despre care inca ma mai intreb ce era. Un barbat spala podeaua cu un furtun lung si stricat care imprastia apa si unde nu trebuia. Adica peste picioarele si peste capetele cumparatorilor.
Orice secventa din viata noastra reproduce la scala miniaturala intreaga existenta. A fost suficient sa imi intorc privirea inspre malul marii pentru a gasi frumoasa poezie. Ma aflam intr-o vedere pe care as fi putut foarte usor sa o timbrez si sa o trimit celor de acasa.
Pe mal erau ancorate barcile din lemn, unele mai mari, altele mai mici. Pescarii intindeau la uscat plasele si cantau. Pasarile zburau printre ei cersind mancare si aducand in tot acest tablou mici pete albe prin aripile lor intinse. Iar oceanul stralucea.
Iata cum viata noastra este plina de alegeri. Poti fi intr-un loc sau in altul, poti vedea lucrurile care iti plac sau pe cele care nu iti plac. Noi singuri hotaram. Fie ca vrem, fie ca nu vrem.
