11 JanCalatorie cu autobuzul 2
Doua pompe de benzina in mijlocul savanei = benzinarie. Nu vad pe nimeni care sa alimenteze si nici un vanzator. Sper din tot sufletul ca autobuzul acesta sa aiba rezervorul plin. In masina sunt multi localnicii si inca patru turisti straini. Intrebarea care mi-a framantat neuronasii pana la sfarsitul calatoriei a fost urmatoarea: de ce poarta baietii acestia caciula?
Afara este o canicula de neimaginat, noi bem apa si transpiram si iar bem apa, iar ei se imbraca. Peste o luna am inteles ca praful este atat de dusmanos in Tanzania incat cei care nu isi permit o baie in fiecare zi trebuiau sa gaseasca o solutie pentru a se feri putin de mizerie.
Alergand si sarind peste denivelarile drumului am observat cum pamantul incepe sa se ridice formand mai intai movilite ca niste dealuri. Nordul tarii se anunta muntos si speram la putina racoare. Ma gandeam ca voi avea timp sa citesc dar am fost mult prea ocupata. Cinci oameni in toata firea se inghesuiau sub umbra unui copacel cu ramuri putine si scurte. La cativa metri mai incolo capritele incercau sa faca acelasi lucru. Nu zaream nici o linie dreapta.Totul era indoit si parca topit de caldura. Dealurile, copacii, animalele si casele se aplecasera sub povara soarelui. Tencuiala se desprindea de pe pereti si nimeni nu gasise suficienta energie pentru a o lipi la locul ei. Barbatii purtau cate un toiag si incercau sa ajunga de pe o parte pe cealalta a drumului.
In statiile de autobuz este bine sa tii geamul inchis. Vanzatorii ambulanti te pot sufoca in incercarea lor de a-si vinde marfa: arahide prajite, banane, obiecte de artizanat si apa. Avand in vedere faptul ca era a doua zi petrecuta in Tanzania ne-am vazut nevoiti sa renuntam la orice pornire catre shopping. Nu de alta dar nici unul dintre noi nu este vorbitor de swahili. Pe de alta parte nu stiu cum as fi putut alege de la cine sa cumpar alune si de la cine apa. As fi sfarsit, cu siguranta, prin a cumpara cate ceva de la fiecare. Din mila sau de frica. Mai mult din mila.
Pauza de pranz a fost o draguta pauza de suc pentru mine. Popasul acela nu avea
nimic de mancare fara carne si chiar daca ar fi avut…nu indrazneam. Bineinteles ca aceasta fobie si idee preconceputa asupra bolilor si toxiinfectiilor alimentare mi-a zburat destul de repede. Dar nu suficient cat sa nu raman flamanda in ziua aceea. Nu inteleg de ce ii tot spun foame cand nu este decat o mare curiozitate. Cum poti sa fii flamand cand afara sunt 35 de grade? Insetat poate? Curios poate!
